CADOU: Occhi di bue, cei mai spectaculoși biscuiți

Și se fac cât ai clipi

Asta e prima amintire cu un occhio di bue:

Reușisem să urcăm la limită pe feribot, după ce nu a venit niciun tramvai vreme de o oră și era să-l pierdem. Ajunsesem până la urmă la Beverello cu un taxi care a condus pe contrasens și a trecut de intersecții și semafoare roșii de parcă erau o sugestie. Dar eram, în sfârșit, pe scaunele noastre și, imediat, am și părăsit portul. Pentru că, spre deosebire de tramvaie și autobuze, feriboturile din Napoli chiar vin și pleacă la timp.

Plecasem devreme de la hotel cu gândul că o să bem o cafea și o să mâncăm ceva în port. Și iată-ne pe feribot fără niciunele. Din fericire, aveau un bar de la care ne-am luat cafea și, în rucsac, doi occhi di bue cumpărați de la o pasticcerie de lângă hotel cu o seară înainte pentru că pur și simplu nu am putut trece pe lângă ei. Așa că gustul lor a fost unul de răsuflat liniștiți că am ajuns la timp. Cu vanilie, nutella și fistic.

Dacă nu ați fost la Napoli, să știți că patiseriile lor sunt în altă ligă decât în orice altă parte a Italiei am fost. La fiecare 50 de metri este o locantă mai mare sau mai mică plină ochi de sfogliatelle (cu cremă de vanilie), sfogliate (cu ricotta), baba au rhum, biscotti napoletani, cannoli, occhi di bue, plus multe alte lucruri care nu se repetă de la una la alta. Nu știu de unde au atâta imaginație, dar efectiv nu poți să nu te oprești. Probabil e rezultatul faptului că sunt într-o zonă binecuvântată cu citrice senzaționale (lămâile de Sorrento sunt de aici din zonă) și cu fistic, dar și cu mii de ani de istorie, ocupații multiple și urmele lor asupra culturii, inclusiv a celei culinare. Și a faptului că aici se mănâncă mic-dejun dulce, la fel ca în Sicilia (unde e granita cu brioche). Așa că oamenii trebuie să aibă de unde să aleagă.

Am ținut un jurnal de pasticcerii pe Insta stories.

Pasticcerii din Napoli

Am întrebat la pasticceria de la colț, de unde i-am luat pe primii, cum îi fac, și aceasta e rețeta lor.

Occhio di bue înseamnă ochi de bou. Nu e un biscuit tipic pentru Napoli, se găsește în toată Italia, dar doar aici mi-a atras atenția, așa că, pentru mine, va rămâne mereu o marcă a orașului. Se face foarte ușor, cu pasta frolla (aluat fraged), și cred că secretul lor stă tocmai în simplitatea ingredientelor.

Occhi di bue

12 bucăți

200g făină 650

50g zahăr pudră

50g zahăr pudră vanilat

1/4 lgț sare fină

100g unt 82%, rece, tăiat cuburi

1 ouă mare

Nutella/cremă de fistic/dulceață, ce dorești

zahăr vanilat extra pentru decor

Amestecă făina, zahărul și sarea. Adaugă untul și pasează-l în făină, așa rece, cu o furculiță sau cu un cuțit de patiserie (pastry cutter). Poți să faci asta și în robot, la cuțit.

Când mixul arată ca un nisip, adaugă oul și amestecă doar până omogenizezi, nu prea mult. Formează aluatul într-o bilă aplatizată, învelește-l în folie alimentară și dă-l la rece cel puțin o oră.

Încinge cuptorul la 180C cu ventilație. Pregătește 2 tăvi mari - fie cu hârtie de copt, fie fără, la mine nu s-au lipit.

Acum trebuie să lucrezi repede, ca să nu se încălzească aluatul. Scoate-l din frigider, înfăinează blatul și sucitorul și întinde o foaie de 4mm grosime. Taie biscuiți rotunzi cu diametrul de 5cm (sau ce ai). Pune-i pe prima tavă. Mie mi-au ieșit 12. Dă-i la cuptor 8 minute, dar verifică la 6, că va depinde de cuptor, de tavă, de dimensiune. Sunt gata când încep să se rumenească foarte puțin pe margine. Scoate-i și lasă-i să se răcească în tavă 10 minute, apoi pune-i pe un grătar de prăjituri.

Adună aluatul rămas, omogenizează-l și întinde-l iar pe blat înfăinat. Decupează același număr de biscuiți rotunzi, apoi fă o gaură în mijlocul lor cu o formă mai mică (de 3cm de exemplu). Pune-i pe tavă și dă-i la copt cu un minut mai puțin decât pe primii, că au mai puțin aluat și se fac mai repede.

Cât sunt calzi încă în tavă, presară zahăr pudră vanilat pe cei decupați. Eu folosesc un difuzor de ceai.

Pune umplutura aleasă pe biscuiții plini și așază deasupra biscuiții decupați. Țin bine 2-3 zile în recipient etanș fără să se înmoaie.

Dacă ți-a plăcut rețeta asta simplă, sigur îți vor plăcea și meniurile săptămânale, cu feluri pe care le poate face oricine. Abonează-te aici:

---

Frumoasele ilustrații din header sunt făcute de Ana Letzner.