Bună! Bine ai venit la ediția aceasta din Note de laborator! Acesta este un supliment săptămânal al newsletterului Meal planning de care te poți ține, care vine în inbox în fiecare vineri la ora 10 cu: meniu, rețete, listă de cumpărături și buget, ca să nu-ți mai bați capul cu întrebarea ‘ce mâncăm azi?‘. Dacă ai ajuns aici fără să fii abonat, tot ce trebuie să faci e să-ți lași mailul la butonul de mai jos și îl vei primi. Iar dacă alegi să devii abonat cu plată (5EUR/lună sau 50EUR/an), poți vedea și acest extra-email de marți cu o rețetă senzațională, cu toate notele mele de testare și fotografii din proces. Plus că vei avea acces la toată arhiva, de la începuturi, și la alt conținut numai pentru abonați.
Gnocchi
*Scuze pentru întârziere, la noi în sat a tăiat cineva fibra optică și 4G nu e decât în mijlocul satului, unde am venit acum să stau în mașină pe hotspot și să trimit ediția. :) *
Nu mai știu când am descoperit gnocchi, probabil prin 2007-2008, când toți bloggerii americani îi numeau “pillows of dough”//”pernuțe de aluat”. Cu ce am rămas de atunci e că aluatul trebuie lucrat cât mai puțin pentru a nu activa glutenul, ca nu cumva să-ți iasă gumoși. Pernuțe, pernuțe, dar să nu sari de pe ele. Adevărul e că un gnocchi bun este o experiență culinară pe care ar trebui să o putem avea toți. Și putem, dacă facem acasă.
Note din testare:
am făcut de-a lungul anilor gnocchi cu cartof, cartof dulce și dovleac. Toți ies la fel de buni.
cartoful trebui mărunțit cu o furculiță sau un zdrobitor, niciodată în robot sau blender, că vrem să obținem o textură aerată, nu piure. Aerul care intră acum în cartof rămâne până la gătire - dacă nu amestecăm aluatul prea mult.
merge cu orice făină, important e să fie puțină. Cu cât e mai multă, cu atât iese mai gumos.
este indicat, dar nu obligatoriu, să facem niște șanțuri pe gnocchi, să aibă unde să se așeze sosul. Pentru asta se poate folosi un instrument cu striații, special pentru gnocchi (vezi mai jos) sau o furculiță (vezi și mai jos).