Note de laborator #27: Kardemummabullar -noduri suedeze cu cardamom
Explorăm arome de iarnă
Bună! Bine ai venit la ediția aceasta din Note de laborator! Acesta este un supliment săptămânal al newsletterului Meal planning de care te poți ține, care vine în inbox în fiecare vineri la ora 10 cu: meniu, rețete, listă de cumpărături și buget, ca să nu-ți mai bați capul cu întrebarea ‘ce mâncăm azi?‘. Dacă ai ajuns aici fără să fii abonat, tot ce trebuie să faci e să-ți lași mailul la butonul de mai jos și îl vei primi. Iar dacă alegi să devii abonat cu plată (5EUR/lună sau 50EUR/an), poți vedea și acest extra-email de marți cu o rețetă senzațională, cu toate notele mele de testare și fotografii din proces. Plus că vei avea acces la toată arhiva, de la începuturi, și la alt conținut numai pentru abonați.
Kardemummabullar
Îmi place enoooorm patiseria nordică, deși nu am fost prea mult în zonă, doar câteva zile în Copenhaga înainte de pandemie. Dar nu pot să nu mă entuziasmez de orice conține șofran, cardamom sau scorțișoară în exces. O să mai fac, la rețeta asta de marți din decembrie, Lussekatter, niște mucenici suedezi cu șofran care se fac de Sf. Lucia, și apoi, mă scuzați, Pulla, un cozonac finlandez de Crăciun, care se face tot cu cardamom și este absolut minunat.
Până atunci, kardemummabullar sau cardamom buns, cum li se spune în engleză, deși ele nu sunt chifle, ci mai degrabă niște pâinici împletite. Sunt suedeze, au o tonă de cardamom și în ultimii ani au devenit populare și prin alte țări. Am găsit multe rețete, unele mai dulci (americanizate, practic), unele cu prea mult cardamom (la modul că par făcute greșit, dar înțeleg că așa e intenția în țara lor natală), unele cu prea mult unt (nu e nimic greșit cu prea mult unt, dar voiam ceva mai de toată ziua). Cea pe care am făcut-o până la urmă încearcă să apropie puțin gustul de cel cu care suntem noi obișnuiți, dar să rămână o călătorie culinară memorabilă.
Note din testare:
cardamomul se găsește sub formă de păstăi sau direct măcinat. Cel păstăi trebuie zdrobit într-un mojar și apoi îndepărtate păstăile și măcinate încă puțin semințele. E mult mai aromat decât cel cumpărat măcinat. Acestea fiind spuse, eu am folosit măcinat că aveam așa deja în casă.
durează destul de mult pentru că mai trebuie și răcit aluatul la un moment dat, ca să-l poți manevra mai ușor la formarea în noduri, dar, pe de altă parte, pentru că nu e o compoziție grea, nu are mult unt, crește destul de ușor într-o încăpere cu 22-24C, nu trebuie să aștepți cu orele să dospească.
poți înnoda aluatul cum îți vine, inclusiv să faci un melc. N-o să știe nimeni.