Bună! Bine ai venit la ediția aceasta din Note de laborator! Acesta este un supliment săptămânal al newsletterului Meal planning de care te poți ține (care vine în inbox în fiecare vineri la ora 10 cu: meniu, rețete, listă de cumpărături și buget, ca să nu-ți mai bați capul cu întrebarea ‘ce mâncăm azi?‘). Dacă ai ajuns aici fără să fii abonat, tot ce trebuie să faci e să-ți lași mailul la butonul de mai jos și îl vei primi. Iar dacă alegi să devii abonat cu plată (5EUR/lună sau 50EUR/an), poți vedea și acest extra-email de marți cu o rețetă senzațională, cu toate notele mele de testare și fotografii din proces. Plus că vei avea acces la toată arhiva, de la începuturi, și la alt conținut numai pentru abonați.
NOU! Substack (platforma de pe care trimit newsletterul) are o funcție nouă: chiar dacă nu sunteți abonați cu plată, puteți vedea o postare cu paywall (una singură). De aceea trimit rețeta de marți la toată lumea, pentru cei care aleg să-și folosească acest bonus la vreuna dintre ele.
Au fost două lucruri care m-au făcut să încerc să fac eclere (e ok, e acceptată și forma asta de la DOOM3 din 2021, după ce am corectat pe toată lumea ani de zile când zicea așa). Mai întâi, că la French Revolution (dacă nu sunteți din București, e o eclerărie, o cofetărie care face numai eclere, are vreo 30-40 de sortimente și sunt excepțional de bune) s-a făcut unul 24 de lei. Efectiv, m-am șocat. Știu că sunt privilegiată că fac niște deserturi destul de decente și rar cumpăr din oraș, dar nu mă așteptam să fie atât.
Apoi, nu am mai făcut niciodată. Am făcut aluat de choux, adică cel care se folosește pentru crusta eclerului, dar pentru ecler la tavă și pentru madeleines. Dar nu am mers niciodată până la capăt să fac aceste foarte pretențioase bărcuțe care se umplu cu creme. Așa că am zis: ia să fie asta rețeta de marți, cât de greu poate să fie?
Păi, a fost. Prima tură, făcută după o rețetă americană, care dădea ingredientele în măsuri de volum, a ieșit așa:
Cum, n-ați mai văzut ecler-lipie? Nici eu. Am cam știut că sunt ratate de când încorporam ouăle în aluat și deodată amestecul a devenit foarte lichid - pentru că pusesem ouă XL în loc de L și stricasem proporția lichid/solid. Mi-a fost clar că nu-și vor menține forma. Apoi am greșit temperatura la cuptor. Când le-am scos, eram gata să le fac fărâme și să le transform într-un trifle sau într-o budincă. Dar prietenii mei, după ce au râs sănătos (ca să nu zic isteric), le-au mâncat. Crema de vanilie oricum ieșise excelent, de ce să nu o punem peste ele, să facem ecler-tartină?
Așa că am încercat din nou. De data asta, măsurând toate ingredientele cu cântarul, inclusiv ouăle. Și au ieșit fix fix fix cum trebuie. Dacă respectați cantitățile, temperaturile și timpii, vă vor ieși la fel.
Îmi pare rău că nu am mai multe poze din proces, dar trebuie să te miști foarte repede să manevrezi aluatul și nu am avut spațiu mental și pentru pozat.
Sper să vă placă!
Jo